Joe este liderul unui program, special conceput pentru linia de ajutor al unei companii de asigurari. Straduindu-se sa gaseasca vocea potrivita pentru acest program, o voce care sa atraga clientii, Joe realizeaza ca modelul perfect este nimeni alta decat sotia sa Emily care lucreaza la receptia unui hotel de lux. Joe ii cere lui Emily sa isi inregistreze toate apelurile telefonice. Programul se dovedeste a fi un succes insa obsesia lui Joe pentru munca incepe sa o deranjeze din ce in ce mai tare pe Emily.
E Ok filmul.
mergeee
merge……
un film bun 🙂 sunt multi care prefera viata aceasta si in cele din urma realizeaza ca nu au pe nimeni …asa ca e bine sa profitam de timpul liber alaturi de cei dragi …:)
sunt multi care nu stiu cat de dragi le sunt “cei dragi” pana nu se despart.
o totalá pierdere de timp!
slab..nu recomand 🙁
E un film experimental, foarte neconvențional, nu stiu cat va aprecia publicul de pe site.
Mi-a plăcut idea pt ca și eu folosesc mult serviciile de Call Center și mereu caut cu disperare sa scap de robot și sa intru în contact cu o persoana vie. Putea ieși un film Sci-Fi de referință dacă dezvoltau mai bine personalitatea “roboatei” și nu o dădea în drama cu relația interumana sot-sotie. Este vorba despre arta probabilităților in crearea de software care sa simuleze toata paleta inteligentei umane, robotica și peste 50 ani cu siguranță bărbații își vor putea confecționa nevasta robot perfecta, simulând trăsăturile iubitei și sa vezi atunci gelozie intre Femei și Androizi cam ca în Stepford Wives. Mi-au plăcut și mesajele pieselor de teatru improvizat pe care le făcea tipa.
Nu mi-a plăcut: ca a fost etichetat Comedie de către producători si e 0 comedie. Nu îmi pare rău că l-am vz dar mi-aș fi dorit un film care sa ma impresioneze cu adevărat.
Într-adevăr, micro-pieselea alea de teatru au fost deliciul filmului, dar nu datorită mesajelor, ci mai ales ideii, propriu-zise de a le introduce, mi-a adus aminte, mutatis mutandis, de meta-scenele din „Games of Thrones”, un fel de film în film, genial! Eu zic că, dacă Rontzi a etichetat, foarte perspicace, filmul drept „experimental”, experimentul a reușit!
p.s.: neo-futuriști? cât de tare e asta!?
M-a amuzat cand El tragea aer din balonul Ei ca sa il puna in balonul Lui in una din piesele pe care le juca…mai toate erau pe baza de baloane.