Din nou singur, la 35 de ani, si cu o meserie care nu i se potriveste, Jesse Fisher este ingrijorat de faptul ca zilele sale cele mai bune au trecut. Dar indiferent cat de mult isi ingroapa capul intr-o carte, viata continua sa-l traga pe Jesse inapoi. Astfel atunci cand profesorul sau de colegiu favorit il invita in campus pentru a vorbi la cina oferita cu ocazia pensionarii sale, Jesse profita de aceasta sansa nesperata. El este pregatit pentru a face fata nostalgiei revederii salilor de mese si a camerelor de camin, pentru petrecerile si seminariile de poezie, dar nu si pentru Zibby – o tanara frumoasa, precoce, iubitoare de muzica clasica, in al doilea ei an de studentie, cu care ajunge sa poarte discutii indelugi despre posibilitate si sens. Zibby ii trezeste lui Jesse sentimente infricosatoare, dar interesante, indelung-adormite, pe care le credea ingropate pentru totdeauna.